Despre orașe incluzive și accesibile, cu Alex Luchici, Președinte @ APTA Iași
În noul episod, ne-am auzit la o discuție, pe Zoom, cu cel mai implicat ieșean în dezvoltarea unui oraș incluziv și accesibil. Am discutat cu Alex Luchici despre nevoia de mobilitate a persoanelor vulnerabile, importanța incluziunii și modul în care ar trebui să construim orașe pentru toți.
Alex este convins că o comunitate unită și implicată reprezintă cheia bunăstării unui oraș. Din 2010, este implicat în sectorul societății civile în calitate de coordonator de proiecte în cadrul Asociației euRespect, promovând în mod constant abilitățile persoanelor cu dizabilități din România. În mai 2020, Alex a devenit președintele Alianței pentru Promovarea Transportului Alternativ, o alianță de 11 ONG-uri ieșene care activează pentru transformarea orașului într-un spațiu mai prietenos din perspectiva mobilității urbane.
Derulând timpul în urmă cu 16 ani, găsim un Alex la fel de activ și implicat. Tot atunci, un accident în Delta Dunării i-a schimbat complet viața, din acel moment fiind nevoit să se deplaseze cu ajutorul unui scaun rulant. Însă Alex nu și-a pierdut entuziasmul și spiritul de activist. A revenit la Iași motivat să-și continue studiile la Geografie și să trăiască frumos, cu rost, iar de atunci schimbă în mai bine lumea în care trăiește.
În Timp Real este un podcast care ne privește pe toți.
- No title 00:00
Show notes
04:30 – Cum este văzută dizabilitatea în România?
08:38 – Care sunt dificultățile pe care le întâmpină o persoană cu dizabilități într-un oraș slab accesibilizat?
13:07 – Impactul psihologic asupra categoriilor vulnerabile
16:37 – Proiectul „Iașul accesibil pentru toți”
26:00 – Barierele pe care le întâmpină autoritățile
33:42 – Cum arată turismul în orașele incluzive?
36:45 – Când afectează micromobilitatea persoanele vulnerabile?
43:07 – Surse de informare recomandate de Alex
45:17 – Rubrica 3 întrebări fulger & concluzii
Alex vede lucrurile optimist și a remarcat că în ultimii 15 ani România a făcut progrese în a-și accesibiliza orașele. Însă, ne atrage atenția că problema este încă neglijată, iar normativele existente nu sunt puse în practică cu rigoare și în mod coerent, așa cum ar trebui.
În Iași, sunt în jur de 11600 de persoane cu dizabilități care, prin lipsa accesibilizării, nu pot avea o viața activă în comunitate. Alex, ca utilizator de scaun rulant, ne-a povestit despre obstacolele pe care le întâmpină în viața de zi cu zi, de la pietonale, la rampe neconforme sau inexistente. În plus, accesibilizarea nu înseamnă numai nevoile persoanelor cu probleme de mobilitate. Există persoane cu deficiențe de auz, persoane nevăzătoare, copii, femei însărcinate și persoane în vârstă care pot fi puse în dificultate pe străzile orașului. În momentul de față, în Iași, există doar 2 persoane cu câine ghid care pot circula singure pe stradă. E nevoie de trasee tactile și semnale acustice, și, desigur, de îndepărtarea unor obstacole precum tonetele și mobilierul urban amplasat neregulamentar.
Accesibilizarea infrastructurii publice este primul pas spre incluziunea persoanelor cu dizabilități. Fără acces la o viață socială activă, persoanele vulnerabile sunt izolate și marginalizate, ceea ce are un impact deosebit la nivel psihologic. Suferința persoanelor vulnerabile este cauzată de lipsa accesibilizării și a posibilităților de a avea o viață împlinită, nu de dizabilitate. Alex ne atrage atenția asupra potențialului pe care îl au aceste persoane, potențial pe care societatea riscă să-l piardă astfel. Persoanele vulnerabile pot și își doresc să contribuie la economie, să muncească, să fie educate, formate și să se implice în viața comunității.
Implicarea persoanelor cu dizabilități în procesul legislativ este esențială și este menționată și în Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care indică clar că trebuie să există persoane cu dizabilități sau persoane care fac parte din ONG-uri din domeniul dizabilităților, implicate în Comisiile de recepție ale Primăriilor.
Alături de APTA, Alex a propus un parteneriat, cu numele „Iașul accesibil pentru toți” în vederea accesibilizării spațiului public și serviciilor publice din oraș, privitor și la organizarea Comisiei de Recepție, care nu există în momentul de față. Proiectul pilot privește accesibilizarea cartierului Păcurari. Își dorește ca această inițiativă să fie un exemplu pentru dezvoltarea infrastructurii la nivelul întregului oraș.
De ce nu se respectă normativele?
La fel cum ține să puncteze și Alex, nu e neapărat vorba despre ignoranță, ci mai degrabă despre neglijență și faptul că acest subiect nu pare să reprezinte o prioritate printre celelalte probleme cu care se confruntă zilnic un oraș. În România, există aproape un milion de persoane cu o formă de dizabilitate, iar asta ar trebui să ne dea de gândit.
Alex ne-a povestit și despre inițiativa Comisiei Europene – Acces City Award, o competiție a celor mai accesibilizate orașe din Europa, precum Luxemburg, Varșovia, Berlin, Milano, Lyon. Și dacă tot am vorbit despre ce se întâmplă în afară, ne-am îndreptat atenția și asupra turismului, un alt segment afectat de lipsa de accesibilitate. Alex a apreciat Bruxelles și Barcelona, pentru aleile turnate pentru utilizatorii de scaun rulant, transportul public și indicatoarele în Braille, dar mai ales pentru dorința evidentă a administrației de a construi orașe pentru toți. În afară, persoanele cu dizabilități fac parte din viața orașului, iar asta este vizibil, acolo unde mobilitatea se întâmplă, pe stradă.
Spre final, Alex ne-a împărtășit câteva surse de informare, pentru a ne motiva să participăm la dezvoltarea unor orașe incluzive și accesibile: EuRespect, Motivation România, Asociația AMAis, Jurnalul Social al Consiliului Național al Dizabilității din România și European Network on Independent Living. Ne-a declarat și dragostea lui pentru Iași, apreciind arhitectura, patrimoniul cultural, viața studențească și atmosfera romantică, ceea ce ne arată că pentru Alex aici e „acasă”! Asta ne bucură nespus, căci avem nevoie de oameni ca el în orașul nostru! 🙂